- Hahahaha! Hai, Dani, cheam-o incoace!
- Hahahahaha! Dani, hai cheam-o aici! Spuneai ca te place! Hahahaha!
- Da! Sigur! Chiar ne-am sarutat odata! - cu mindrie a raspuns Dani insultei din partea prietenilor.
- Hahahaha! Cu cine? Cu fotografia ei?? hahahaha! Hai cheam-o dar.
- Mariaaaaaanaaaaa! Ei, a trecut deja!
- Hahahahahaa! Loser!
Era o seara racoroasa de vara si noi, vrio zece prieteni, stateam la o masa pe terasa unui bar, vorbeam si rideam cu pofta.
- Hey, Dani, asta nu-i prietenul tau! Hahahaha! - a aratat Mark undeva in spatele meu.
- Ooo, nenea Valera! - s-a bucuat Dani.
Eu m-am intors sa vad cine vine. Era un om in virsta, murdar, imbracat in haine largi, rupte si nespalate. Si se pare ca era un alcoolic terminat. Nenea Valera ne-a salutat de departe si s-a apropiat de noi. Eu vedeam acest om pentru prima data, insa se pare ca unii deja il cunosteau. Dani i-a adus mosului un scaun. Din marea mea nefericire Dani l-a asezat chiar linga mine si eu imediat am simtit un miros puternic de om nespalat, asa ca m-am miscat mai aproape de Cristi.
- Salut, baieti! Voi sa nu credeti ca eu am ceva ginduri la fetele voastre, nu nu nu! Cinstit! Nici sa nu va ginditi! - nenea Valera a dat mina cu Dani dupa care, o doamne, s-a intins sa-i sarute mina. - Eu pot sa jur cu tot ca nu am nimic la fetele voastre! Sa nu va ginditi!
Apoi s-a pornit pe rind la toti baietii: la Cristi, Victor, Radu, Mark si Leo. Si pe toti incerca sa-i sarute pe mina, dar in afara de Dani, toti refuzau aceasta «placere». In momentul dat eram extrem de multumita de faptul ca sunt fata si nu v-a trebui sa ma ating de el. Dupa salutari prietenesti si citeva reamintiri ca nu are nimic cu fetele baietilor nenea Valeriu s-a asezat. Dani a inceput sa-l intrebe ironic ce mai face, iar restul se rideau si mai spuneau o gluma. Deodata mi-am dat seama ca omul e cam nebun.
- Uitativa, ceasul meu de aur! - nu stiu pentru ce domnu Valera a inceput sa-si dezgoleasca buzunarele, cred ca ca sa demonstreze ca nare nevoie de fete prezente. Victor, a luat ceasul sa se uite mai atent. Era un ceas pe lantug, se culoare aurie, dar in unele locuri vopseaua i s-a luat si se vedea ca e defapt din aluminiu sau alt metal nepretios.
- Ei, nu mai este el de aur! Uite ca-i aluminiu! - a spus Victor, dar mai bine nu o spunea. Nenea Valera s-a aprins:
- E aur! Uite, chiar nu vezi? Are si proba!
- Victor, spunei ca il crezi, nu vezi ca-i pe-o faza! - i-a soptit Mark.
- Da, da, da! E aur! La sigur! Dar capacul undei? - a recunoscut Victor si s-a grabit sa schimbe tema.
- Da, capac tot avea. - se lauda nenea — Eu cind il deschideam soarele ma saluta!
- Vorbiti cu soarele? Hahaha! - a ris Dani — Si ce spune?
- Da! El vorbeste cu mine! Deschid capacul si imi spune totul! Viitorul!
- Hahahahaaha! - cu totii am avut un ris isteric.
- Si ce v-a fi mine? - foarte serios intreaba Mark.
- Mine v-a fi ploaie! V-a ploa jumatate de zi si apoi totul v-a fi uscat! - a raspuns nenea.
- Hahahaha! Super, v-a ploa! Hahaha!
Glumele continuau inca mult timp. Imi era jale de acest om nebun, dar totusi nu rezistam nici eu isteriei comune si ma rideam cu ceilalti. Domnul intr-adevar facea lucruri stranii. Si-a descaltat incaltamintea si coltunii, dupa care incerca sa ne convinga ca piciorele lui negre sunt curate. Apoi a inceput sa ne povesteasca despre tineretea s-a la razboi (cu toate ca dupa virsta se veada ca el nu putea fi prezent la razboiul dat).
- Ei da? Zburati cu avionul? Hahaha!
- Da! Eram odata la Marea neagra. Zburam deasupra limanului, din Argentina!
- Hahaha! Din Argentina!
- Da! Iti zic, in doua minute ajung la Singapure cu avionul meu!
- Hahahhahahaha! In doua minute? Cu avionul dumneata?
- Aveti avion?
- Da!
- Si cum se numeste?
- Ei, nu stiu eu cum se numeste..
- Hahahah! Nu stiti cum se numeste avionul dumneavoastra?
- Mai! Eu pe voi pe toti pot sa va invat de piloti! Serios! Imi trebie asa baieti ca voi! - nenea Valera a inceput sa numere baietii — Numai ca imi trebu mai multi, undeva trei mii! Va invat asa aparte pe fiecare!
- Hahahaha! Da! Si unde ne veti invata!
- La scoala nr. 2! Eu acolo m-am invatat!
Noi am izbucnit intr-un nou val de hohote. Scoala de care spunea era un simplu liceu de douasprezece clase cu predare in limba rusa. Avioane acolo pur si simplu nu aveau de unde sa fie.
- La nr. 2 vreti sa ne invatati? Acolo sunt avioane?
- Pai da! Eu acolo am invatat meseria! Pe bune!
- Si unde se ascund avioanele?
- Sub pamint! Da! Acolo totul e secret! Rusii au pus totul inca in timpurile... ehehei... in URSS!
- Hahahaha! Da! Sigur!
- Pai daca stiti undes avionele hai sa ne aratati si noua!
- Ei, va arat peurma. - foarte nesigur a raspuns domnul. - Eu va sun, o sa va gasesc mine.
- Si cine mai stie de avione? Hahahhaha! Servitoarea credca tot e o spioana acolo, da?
- Da toti acolo stiu! Intrebati de cine vreti!
- Da? Si directoarea?
- Si directoarea! Eu va invat sa pilotati, pe toti, si pe fetele voastre! Serios!
- Hahahaha!
- Baieti mergem de aici! - a propus Mark
- Hai, e plictisitor deja. - a sustinut ideia Leo. - Unde mergem?
- La biliard!
Asa si ni-am dus rizind din barul cela lasindul pe Valera in pace. Dani inca un timp isi lua ramas bun de la nenea, se fotografia cu el. Noi glumeam ca ei seamana cu ceva.
- Da va inchipuiti daca intr-adevar sub scoala sunt avioane? - a intrebat Lisa zimbind.
- Da! Hahahahahaha! Avioane sub scoala! Hahahaha! Ce prostie!
Asa si a ramas o zi amintire in viata noastra, un motiv sa ridem...
P.S. Decembrie 2021
S-a inceput mult asteptatul al treilea razboi mondial. Elevii scolii nr. 2 dintr-un mic orasel din Moldova au fost uimiti cind in mijlocul zilei pamintul de pe terenul sportiv al scolii lor s-a dat in parti si cinci avioane au zburat in cer....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu