”Fericirea împlinește sufletul, doar când acesta știe să iubească”
(Citatul nu-mi aparține)
Astăzi vreau să vorbesc despre
dragoste. Știu că tema dragostei deja este discutată și abordată din toate
punctele de vedere, însă asta niciodată nu este de ajuns.
Reflectând asupra sensului
vieții, asupra fericirii, eu am ajuns la concluzia că răspunsul la toate
întrebările este dragostea. Dragostea este ambele: și scopul, și mijlocul. Dragostea
este și energia care ne dă puteri să supraviețuim o nouă zi, și motivul pentru
care dorim să supraviețuim această zi, și pacea interioară la care tindem cu
toții. Poate cuvintele mele sună banal, însă adevărul mereu a fost banal și
simplu. Dragostea pentru viață, pentru oamenii din ea, și, poate cel mai
important, pentru tine însuți este cheia fericirii și succesului personal.
Universul nostru funcționează
după o regulă extrem de simplă: Primești exact ceea ce dai! Poate asta este
cauza suferinței multor oameni. Acei oameni nu iubesc viața, ei așteaptă de la
viață motive vizibile pentru a o iubi. Însă după regula reciprocității ca
răspuns la neiubirea lor universul le dă mai multe motive pentru ură. Oamenii așteaptă
să fie iubiți, pe când în interior ei au doar pustietate, egoism și neîncredere.
Ca răspuns ei primesc și mai multă pustietate și ură. Nu poți atrage în viața
ta dragoste dacă nu ai ce să dai în schimb.
Dragostea trebuie învățată,
cultivată și dezvoltată. Pentru început trebuie să învățăm să observăm acele
detalii frumoase din viață care prin simpla sa existență ne spun: ”iubește
viața!”. Și așa momente în decurs de o zi sunt destule, credeți-mă! Apoi trebuie
să învățăm să iubim oamenii. Eu cred că acest capitol este unul dificil. Din propria
experiență știu cum unele persoane prin comportamentul său parcă intenționat
încearcă să îți demonstreze că nu ai pentru ce să-i iubești, ci mai degrabă ar
trebui să-i urăști. Dar și pe aceștia trebuie să te înveți să-i iubești, din
simplu motiv că nu vrei să fii ca ei.
Mai dificil însă este să
înveți să te iubești pe tine. Anume să te iubești, ci nu să cultivi egoismul
din tine. Dragostea de sine naște bunătate, lumină și fericire, spre deosebire
de egoism care este mereu însoțit de răutate, critică și orgoliu nejustificat. Faza
dificilă este să simți acest hotar fin între dragoste și egoism. Egoismul cere
atenție, aprobarea oricărui fapt de căte alții, nu iartă greșeli și nu suportă
critică. Dragostea de sine nu necesită apreciere, ea te face să îți ierți
greșelile și ca urmare să ierți și celor apropiați minusurile lor.
În general, dragostea este un
leac pentru suflet. Este un izvor de fericire. Atunci când trăiești iubind, te umpli
până la revărsare de dragoste, și atunci începi să dărui această dragoste celor
apropiați. Astfel atragi în viața ta mai multă fericire și oameni care merită a fi iubiți și care pot să îți răspundă cu același sentiment.
.jpg)
Posibil pentru unii
încăpăținați cuvintele mele nu au nici un sens și nu inspiră deloc încredere. Nici
nu am intenția să-i conving pe toți. Însă dacă cel puțin o persoană citind
aceste rânduri va alege să iubească, eu voi fi fericită.
Eu am ales să iubesc! E mai
greu decât să urăști, însă și răsplata e mai dulce!
